De la strălucitor la mat, de la pudră la cremă, fardul de pleoape este unul dintre cele mai versatile produse de machiaj. Ne poate face să arătăm mai sofisticate, mai provocatoare sau chiar mai tinere. Destul de uimitor, nu?
Fardul de pleoape, pe care noi îl iubim pentru că ne accentuează frumusețea, are de fapt câteva origini interesante, care datează de acum mi de ani în urmă. Citește mai departe pentru a afla cum a ajuns fardul de ochi la femei, precum și alte lucruri distractive.
1. Totul a început cu egiptenii
În urmă cu 12 mii de ani, primul fard de ochi a luat naștere – sau cel puțin, de atunci datează primele însemnări despre folosirea acestuia. Doamnele din Egiptul antic, inclusiv Cleopatra, foloseau o substanță numită kohl la ochi. Kohl era făcut din plumb, cupru oxidat și migdale arse, printre altele.
2. Era produs din pietre prețioase
Un pic mai târziu, în Grecia antică, fardul de ochi era cunoscut sub denumirea de „fucus” și era făcut din pigmenții obținuți din sfărâmarea pietrelor de lapis lazuli și de malachit. Aceste farduri nu erau folosite doar de femeile din Grecia antică. Grecii exportau machiajul spre alte civilizații mediteraneene.
3. Cândva conținea ingrediente destul de grețoase
În Japonia veche, femeile se machiau cu amestecuri din făină de orez, petale de flori pisate și excremente de la păsări.
4. Conține metale
Una dintre principalele ingrediente ale fardului pentru ochi modern este o pulbere de metal. Cu cât fardul sclipește mai tare, cu atât conține mai mult metal.
5. Conține grăsimi
Multe produse de frumusețe, de la cele pentru ochi (inclusiv fardul de ochi) până la șampon conțin ca ingredient seu. Seul este de fapt grăsime animală fiartă. Scârbos.
6. Are o valabilitate îndelungată
În timp ce mascara ar trebui aruncată la fiecare trei luni, fardul de ochi pudră ține mult mai mult. Majoritatea experților spun că o poți folosi timp de doi ani înainte să o arunci.
Ajută-ne cu un share: